ÎNGÂMF'A, îng'âmf, vb. I. Refl. A se mândri, a se fuduli, a se făli; a fi încrezut, a fi trufas, a se infatua. [Prez. ind. si: (înv.) îngâmfez] - În + gâmfa (înv. si reg. "a se umfla" < lat.).
Sursă : DEX'98 (17038)  - valeriu

ÎNGÂMF'A vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se lăuda, a se mândri, a se semeţi, (rar) a se trufi, (înv. si pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bârzoia, a se fălosi, a se marghioli, a se sfătosi, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marţafoi, (Transilv. si Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălţa, a se preaînălţa, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se sucări. (Nu te mai ~ atâta!)
Sursă : Sinonime (189598)  - siveco

îngâmf'a vb., ind. prez. 1 sg. îngâmf, 3 sg. si pl. îngâmfă
Sursă : DOR (255671)  - siveco

A SE ÎNGÂMF'A mă îngâmf intranz. 1) A deveni (foarte) fudul; a se împăuna; a se înfumura. 2) A-si da importanţă deosebită; a se umfla în pene; a se semeţi; a se împăuna; a se înfumura. /în + înv. gâmfă
Sursă : NODEX (340195)  - siveco